Trivandrum 6:45 – cineva sună la uşa noastră des şi luung. Cu greu ne ridicăm din paturi şi când deschidem uşa, o tanti indiancă ne spune întro engleză săracă: leave, hotel close at 7. Serios, la 6:45??? Deci planul nostru de a dormi mai mult azi (până la 7), după care să împachetăm în linişte, luăm micul dejun şi pe urma mergem la autogară, s-a spulberat. La 7:03 stăm pe străzile oraşului încă adormit. Luăm o ricşă spre autogară şi găsim un Indian Coffee House unde luăm micul dejun. Suntem tare impresionate de arhitectura interioară a cafenelei şi de costumaţia şi turbanele chelnărilor (apropo, încă nu am văzut nicăieri chelnăriţe).

Pe urmă luăm autobuzul spre Alleppey. Aproape pe nimic (5 rupii) rezervăm locuri în primul rând, direct în spatele şoferului. După aproape patru ore de călătorit ca pe trenuleţul groazei ajungem la amiaz în Alleppey. La autogară ne întâmpină Antony. Anony ne povesteşte despre pensiunea lui frumoasă care încă nu este inclusă în nici un ghid turistic, motiv pentru care întâmpină el turiştii la autogară. Oarecum sceptice îl urmăm spre pensiune. Scepticismul creste când pe o străduţă îngustă scoate telefonul şi vorbeşte scurt (câtă adrenalină întro zi). După 5 minute ajungem la pensiunea lui şi suntem încântate, mai ales de faptul că are wifi şi mai putem uploada nişte bloguri (pe care noi le scriem offline când călătorim). Camera este la etajul întâi cu ieşire pe o terasă mare şi ne place mult. După scurt timp ne punem din nou pe drumuri cu autobuze indiene, de data asta, doar scurt până într-un sat învecinat, care se spune că are cea mai frumoasă plajă: Marari Beach. Pentru prima dată facem baie în Marea Arabă şi ne relaxăm după ziua aglomerată pe plaja linştită. Oarecum a uitat din nou soarele să iasă, dar speranţa moare ultima.

Seara ieşim în oras la sărbătoarea oraşului pentru care întreaga noastră stradă era împodobită cu felinare. Strada pe care erau aprinse luminile face legătura între un templu hinduist şi o biserică creştină, iar lanţul de lumini simbolizează relaţia paşnică dintre ele. Mai târziu şedem pe terasa pensiunii şi facem planurile pentru a doua zi: Ajunul Crăciunului. Ne decidem să acceptăm oferta lui Antony de a face un tur cu barca pe Backwaters (inclusiv fructe tropicale, mic dejun şi prânz întro familie indiană). Seara vrem să mergem într-un loc frumos pentru cină şi să vizităm oraşul în lumina multelor luminiţe de Crăciun. Înainte de a ne pregăti de dormit facem cunoştinţă cu animalul nostru de casă: Dixi, o șopârlă mică. Deci de acum plătim o cameră pentru trei

Bună dimineaţa, azi vine Moş Crăciun! După primele câteva minute petrecute pe barca noastră (ecologică) cu acoperiş, recunoaştem că a fost o decizie foarte bună de a ne petrece ziua astfel. La  ora 9 ne pornim pe apele lagunei, şi intrăm devreme pe canalele mici, departe de vapoarele din bambus mari cu motor, care nu doar sunt gălăgioase ci şi poluează natura. Cu căt ne căntinuăm călătoria mai mult, cu atît mai frumoasă devine priveliştea. Între apă şi palmieri descoperim şi stilul de viaţă a familiilor care locuiesc acolo la malurile lagunei. Sunt minunate căsuţele colorate ale pescarilor şi ale ţăranilor, în spatele cărora se întind lanuri mari de orez. Poposim scurt la singura cafenea din sat unde luăm micul dejun, ne jucăm cu o pasăre şi povestim cu turişti din nordul Indiei. La prânz suntem invitate la Anil, căpitanul nostru. Soţia lui, Jetty, ne-a pregătit o masă delicioasă pe care o serveşte pe frunze de bananier. După masă ne serveşte ceai de ierburi şi chipsuri de casă din sfeclă. La urmă avem onoarea de a-i scire ceva în cartea de oaspeţi de unde învăţăm că acestă familie simplă, care nu s-a îndepărtat niciodată de Alleppey, a găzduit turişti din lumea întreagă la masa lor, de unde şi engleza destul de bună a lui Jetty.

La ora 16 ne întoarcem la pensiune unde ne pregătim de masa de Crăciun. Mergem în Alleppey Prince Hotel, şedem la o masă lângă piscină şi mâncăm fructe de mare. Ne merge bine!