În Ernakulam şi Cochin avem cea mai scurtă şedere de până acum, deoarece plănuiam doar să ne oprim într-un oraş mai mare din care să luăm un tren spre Goa. Din acest motiv ne cazăm într-un hotel din Ernakulam, aproape de gară şi de portul din care pleacă vaporaş spre cetatea Kochi. Oraşul este şi singurul de până acum care nu are o plajă prin apropiere. De aceea ne decidem relativ devreme să vizităm cetatea care la o primă vedere mă duce cu gândul la Sighişoara, doar că acesta e puţin mai colorată. Ajunse la casa de bilete pentru vaporaş, se întinde în faţa noastră un rând lung de cel puţin 6 metri de bărbaţi – şi acum? La scurt timp descoperim că sunt două case de bilete diferite pentru femei şi bărbaţi, aşadar şi două rânduri diferite – trăiască inegalitatea dintre sexe!

Sus pe cetate bate un vânt turistic, iar indienii sunt doar niste puncte colorate într toţi albii de aici. Observăm că aici se vând chiar şi vederi, ceea ce încâ nu văzusem până acum. Urmând harta cetăţii din ghidul nostru, descoperim încet-încet micul orăşel. Este tare tare frumuşel iar arhitectura portugheză a caselor oferă oraşului un spirit pe care nu-l mai întâlnisem până acum în India. Străzile au nume si din când în când găsim indicatoare de curculaţie şi indicatoare turistice – acum s-a stricat în totalitate imaginea nostră despre India Noroc cu claxoanele ricşelor şi a motocicletelor care ne aduc din nou cu picioarele pe pământ indian.

După puţin timp ajungem la plasele pescarilor chinezi, încă o atracţie a cetăţii. Acestea sunt tare frumos aliniate pe malul apei, ridicate în aer, iar dimineaţa sunt lăsate în apă pentru a prinde peşti. Ne continuăm drumul şi descoperim cimitirul olandez (deci au fost şi olandezi pe-aici) iar lângă se află o mică plajă, de unde savurăm cel mai frumos apus de soare împreună cu mulţi alţi turişti şi indieni care vin în fiecare seară să privească acest minunat spectacol al naturii.

Vrem să ne întoarcem la hotel în Ernakulam şi suntem primele în rândul femeilor – ce frumos! Rândul bărbaţilor are cam 2 metri. Ce frumos ar fi dacă ne-ar şi vinde imediat bilete. În această situaţie cei trei vânzători de bilete (unul taie biletele, celălalt ia banii iar al treilea perforează biletele) nu ar mai avea timp să-şi bea ceaiul în liniste. Deci aşteptăm 10 minute până se adună muuultă lume şi se împing toţi să cumpere bilete. O face sens cumva

Pentru prima dată ne întindem plasa care să ne apere de ţînţari – Noapte bună!