Unii oameni au nevoie de un acoperis deasupra capului, altii de un pat moale, altii un apartament intreg, altii de o casa cu gradina, altii au chiar o casa de vacanta inr-un loc frumos… si cand toate locurile s-au epuizat, ne facem o casuta pe internet. Aceasta poate avea diferite forme, fie ca e doar un profil pe o pagina de internet care promoveaza comunicarea (cum ar fi Twitter), fie ca e un profil mai complex gen hi5 (cunoscut si ca serus5), facebook, studiVZ, fiecare cu optiunile lor mai asemanatoare sau mai diferite, care au o mare contributie la ceea ce se numeste “networking”. Si totusi, cand pe toate paginile astea te simti ca intr-un camin unde ai si tu o camera, atunci iti faci un blog. Daca ar merge yahoo360 mai bine, ai spune, da bine, pun profil si blog laolalta si imi fac o pagina pe yahoo360 (dar numai daca ar merge bine). Si cand ai ajuns in stadiul in care iti doresti un spatiu mai mare pentru tine si ideile tale, iti cumperi un domeniu si iti faci site-ul propriu. Uneori iti faci chiar mai multe site-uri, unul pentru tine si altele cateva pentru ideile tale.

Mi se pare ca am ajuns intr
-un moment in care prezenta virtuala este un lucru necesar, fara de care ai parea absent, ai parea ca nu mergi in rand cu lumea.

Si ce m-a apucat sa scriu acum despre asta?
Pai uite asa pur si simplu. Analizam azi cu Andi ca eu am inceput sa-mi construiesc casuta virtuala acum aproape 3 ani (http://360.yahoo.com/tamoeta), am mobilat-o partial si nici pana in ziua de azi nu e completa. Abia dupa un an am inceput sa scriu blog, dupa care foloseam pagina in principal pentru asta. La un moment dat a aparut serus5, care nu era nici macar un punct de intalnire cu prieteni… am scris ceva pe el, trimiteam cateva “give ’em 5”-uri si cu asta basta. Ba acolo mai comentez poze. Si apropo de poze: am uitat sa mentionez mai sus, ca pe langa toate formele de prezenta online se numara si albumele foto, care pentru mine sunt unul dintre cele mai “personalizate” canale de comunicare.

Ey bine, de aproape un an (mai precis din iulie 2007) am spatiul meu pe blogger, unde ma simt foarte bine. Impreuna cu cativa prieteni am construit, asa zis-ul cartier al nostru, dar totusi fiecare dintre noi locuieste cel putin in doua cartiere: in cartierul propriu cu prietenii lui si in cartierul prietenilor lui, care la randul lor au alti prieteni si cartiere. Asta am resimtit mai puternic pe Twitter. Acolo grupul de prieteni pe care ii urmaresti este diferit de grupul de prieteni care te urmaresc. Pentru ca acest mod de comunicare este foarte personal, aceste diferente intre grupurile de prieteni te deruteaza uneori. Dar eu ma simt acolo, de parca as sta la cafea cu prietenii mei, nu, nu la cafea, de parca am locui impreuna, pentru ca aflam foarte multe lucruri despre ceilalti, lucruri pe care in blog sau pe site-uri nu le-ar scrie niciodata (cum ca se plimba sau ca lucreaza la o anumita sarcina, ca se afla intr-o cafenea, sau treburi din-astea). Na bine, nu vreau sa promovez Twitter, doar ca sunt foarte incantata de el si le multumesc Irinei si lui Traian pentru invitatie >:D<

Ziceam ca uneori avem spatiile noastre personale si altele ale ideilor noastre. Asa cum de exemplu este hremotion.ro, e-mahe sau recentul ASPR Life. Primul este un site al unor buni prieteni, de fapt al ideilor lor, un site “despre motivatia din spatele actiunilor marete”. E-mahe este site-ul unde studentii masterului “Higher Education” vor avea posibilitatea sa-si publice articolele, lucrarile pe care le scriu in anii de studiu. Impreuna cu Bhina, un coleg de grupa si de job, am inceput sa lucram la el acum 3 saptamani, plecand de la Tamoeta’s Term Papers si Inparametric.com. Mai e in faza de proiectare, dar va fi casuta unor idei inovatoare in domeniul “higher education”. ASPR Life este locul unde acum ma simt cel mai confortabil. Pentru mine e un loc de aduceri aminte si de voluntariat.

Si cu siguranta ar mai fi multe si marunte de vorbit pe tema asta, dar mai avem timp!


Ne vedem online!

2 Replies to “Casutele noastre (1)”

Leave a Reply

Your email address will not be published.